Unstoppable Mind
Welcome to the forum! Join here!


WELCOME to JAPAN AND KOREA FORUM
 
HomeHome  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  SearchSearch  MemberlistMemberlist  UsergroupsUsergroups  RegisterRegister  Log inLog in  

Share | 
 

 Betrayal knows my name.

View previous topic View next topic Go down 
AuthorMessage
Isaac Kane
hobbit
hobbit
avatar

Sex Sex : Male
Mesaje Mesaje : 83
Puncte Puncte : 2821
Reputatie Reputatie : 3
Varsta Varsta : 24
Localizare Localizare : Who knows.

PostSubject: Betrayal knows my name.   Tue Dec 06, 2016 11:08 pm

~Trecut~

Trecusera 10 ani de cand Aoi fusese adoptat de familia de lupi si in ciuda aparentelor se integrase foarte bine in haita. Inca de la varsta de 5 ani invatase sa isi perfectioneze simturile precum auzul, vazul si chiar mirosul iar asta il facea un vanator extraordinar. In ultimul an jumatate el aducea hrana pentru haita, deoarece din cauza oamenilor multi lupi fusesera omorati, printre care si tatal lui Aoi. De atunci baiatul preluase indatoririle tatalui sau si ajuta haita sa supravietuiasca. Insa baiatul avea o singura dilema si nu putea sa o elucideze. In fiecare seara baiatul avea acelasi vis, despre un barbat si o femeie care il tineau mereu in brate, il mangaiau si ii zambeau cald. Dar visul devenea cosmar in momentul in care un val de flacari ii mistuia pe cei doi, auzea plansete si tipete insa mereu era neputincios, nu avea cum sa ii salveze. Incerca cu disperare sa ajute oamenii din vis sa iasa din flacari, dar mana lui nu ajungea niciodata langa acestia. Aoi se trezi brusc din vis si realiza ca nimic din ceea ce vazuse nu era real, si desi putea sa jure ca era acolo. Se ridica si incepu sa se plimbe prin padure pentru a-si limpezi gandurile.
Doua ore mai tarziu strabatuse deja padurea si ajunse langa un lac. Se aseza pe marginea lacului si privea pierdut printre ganduri cand la un moment dat un zgomot ii trezi interesul. Venea din apropiere si nu era un animal.
Aoi se ascunse in noapte si astepta momentul oportul sa atace intrusul. Un lumina lunii se contura acum silueta unui barbat care avea o arma de vanatoare in mana. Stia ca nu era indicat sa il atace insa barbatul isi indrepta arma spre locul unde se ascundea Aoi si vorbi suficient de tare incat sa il auda jumatate din padure.
-Cine e acolo? Iesi afara! Acesta este un teritoriu privat.
Aoi nu intelegea o iota din ceea ce barbatul spunea asa ca ramase nemiscat si astepta sa vada ce avea sa faca. Insa fara nici un averisment barbatul trase un foc de arma si il nimeri pe Aoi in umar. Baiatul urla de durere si cand incerca sa fuga un alt barbat il prinse si il ridica de la sol.
-Mai, mai, mai. Ce avem noi aici? Aoi care nu stia limbajul oamenilor marai la ei asemeni unui lup. Trebuia sa scape, insa barbatul il tinea mult prea strans iar rana sangera tot mai tare. Devenea tot mai slabit pe masura ce pierdea sange iar privirea i se intuneca si odata cu ea si celelalte simturi. In momentul in care se trezise, observas ca avea umarul bandajat, si il durea ca dracu. Rana inca sangera deoarece bandajul era plin de sange. Isi arunca privirile in jur si observa ca se afla intr-o incapere ciudata, nimic din ce era acolo nu era familiar. Se plimba cu grija prin camera atingand obiecte la intamplare, tragand mana de parca aveau sa il muste. Cand s-a deschis usa, Aoi tresari si se lasa pe vine luand o pozitie de atact. O femeie imbracata intr-o rochie lunga alba se apropie de el si ii zambi asemeni femeii din visul lui. Aoi incremeni si ii mirosi mana, femeia ii duse mana pe cap si il mangaie.
-Saracutul de tine, de cat timp locuiesti in padurea aceea periculoasa? Evident ca nu avea sa primeasca un raspuns, nu de la Aoi cel putin. Insa aceasta nu mai astepta un raspunse si se apuca sa ii ingrijasca rana, il hrani, ii facea baie si il imbraca. Doua zile mai tarzu, un barat isi facu aparitia in camera unde statea Aoi si baiatul il recunoscu. Era cel care il impuscase. Sari sa il atace insa era inca foarte slabit. Barbatul se simtise vinovat pentru ca il ranise asa ca il adusese in casa lui pentru a fi ingrijit, la urma urmei era doar un copil. Cu timpul Aoi se obisnuise sa locuiasca acolo, se invatase cu femeia care avea grija de el si ulterior si cu barbatul. Nu stia de cat timp se afla in camera aceea, dar simtea nevoia sa meraga afara, sa alerge, sa se bucure de libertate. In casa aceea se simtea ingradit, iar sentimentul acela era total necunoscut pentru el.
Intr-o zi barbatul intra in camera si ii spuse lui Aoi ca avea sa il tina in casa lui pentru totdeauna. Asa ca incepuse sa il invete cum sa vorbeasca, cum sa se comporte, cum sa scrie, cum sa manance si chiar cum sa se imbrace. Trecuse mult timp, dar progresele erau vizibile si pe cand Aoi avea 12 ani, vanatorul ii facu cunostinta cu fiica lui.
-De azi inainte, vei fi gardianul ficei mele.
Aoi o saluta pe fata asa cum fusese invatat si aproba ceea ce spusese barbatul.
Ani trecusera si cei doi cresteau, Aoi era foarte precaut sa nu isi incalce promisiunea, la urma urmei era dator sa faca ceea ce i se spusese. Adeseori tatal fetei il mangaia pe cap si ii spunea zambid:
-Loial, precum un caine.
Desi locuia in casa aceea mare, lui Aoi i se permitea sa isi viziteze familia din cand in cand, astfel ca haita ajunsese sa isi faca veacul cat mai aproape de casa unde statea baiatul, fara a cauza necazuri.
Back to top Go down
View user profile
Kago
Membru VIP
Membru VIP
avatar

Army: Army: : Ăm...
Sex Sex : Female
Mesaje Mesaje : 179
Puncte Puncte : 6384
Reputatie Reputatie : 2
Varsta Varsta : 19
Localizare Localizare : Iceland

PostSubject: Re: Betrayal knows my name.   Wed Dec 07, 2016 3:11 am

Hikari Tanaka || 18 ani || Om

De când mama mea a murit, obișnuiesc să-mi amintesc unele lucruri de parcă s-ar fi întâmplat ieri. La fel pățesc și cu coșmarurile, pe care vreau din tot sufletul să le opresc și să le uit, dar mi-e mult prea imposibil să fac asta. Mi-e prea imposibil să uit că ființa cea mai dragă mie nu mai există decât în amintirile mele...
Totul a început într-o zi de vară. Tatăl meu plecase dis-de-dimineață la vânătoare - ceva obișnuit pentru el - împreună cu cel mai bun prieten al său. Cum voia să pară un om sufletist, ca de fiecare dată, o sărută pe mama pe frunte, îmi mângâie părul de câteva ori - de parcă eram cățelul lui favorit, nu fiica lui - și trecuse pragul cu papucii lui greoi. După acest moment nu-mi amintesc foarte multe, știu doar că începusem să mă învârt ca un copil răsfățat ce eram, iar seara își făcuse simțită prezența... și, odată cu ea, mama devenea din ce în ce mai îngrijorată de faptul că tatăl meu nu se mai întorsese de la vânătoare.
Pe atunci aveam doar 4 ani și nu știam ce înseamnă să-ți faci griji, dar puteam să simt agitația pe care o emana mama în timp ce se plimba de colo-colo prin camera ușor luminată de lumânarea lămpii. O simțeam precum frica unei căprioare ce urmează să fie ținta puștii unui vânător.
Am continuat să mă învârt, până când mi s-a părut că încăperea se mișca de parcă ar fi prins picioare, apoi m-am prăbușit. (Nici acum nu pot să justific comportamentul de atunci, probabil că mă simțeam oarecum dată la o parte.) Mama s-a năpustit asupra mea cu lacrimi în ochi și m-a pus în pat, mângâindu-mi fruntea și șoptindu-mi: „O să fie bine. Tatăl tău se va întoarce curând.”
Am adormit, și din acea clipă nu am mai văzut-o pe mama decât în vise.
Când m-am trezit, casa era pustie. Nici urmă de tata sau mama, sau de vreun chip cunoscut. Câteva ore mai târziu, tata și-a făcut apariția, părând mai confuz decât mine. M-a hrănit, m-a spălat și m-a făcut să râd, ignorând întrebarea pe care o repetam în nenumărate rânduri: „Unde e mama?”
Am continuat să-i pun această întrebare multe zile la rând, până când, într-o zi, s-a enervat și mi-a răspuns: „Mama ta nu se va mai întoarce niciodată, Hikari. Știu că ești un copil și că ai nevoie de mama ta, dar mama ta a plecat într-un loc îndepărtat și nu vei putea s-o vezi prea curând.”
Eram un copil fragil și orice vorbe mă puteau răni ușor, dar pot spune că vorbele lui m-au rănit mai mult decât oricare alte vorbe... și continuă să mă rănească și acum, când îmi amintesc de ele.
Un an mai târziu, am început să iau lecții de vioară de la unchiul meu. Fiind un om blând, compania lui era și este una plăcută. Cât despre cântatul la vioară, m-a ajutat enorm. Mama nu mai apărea doar în visele mele, ci și atunci când începeam să cânt la vioară. O vedeam acolo, pe scaun, cu brațele așezate pe genunchi, spatele drept și privirea ațintită spre mine. Zâmbea, iar acest lucru mă făcea să cânt din toate puterile. Și chiar dacă interpretările nu-mi ieșeau așa cum trebuie, ea aplauda de fiecare dată...
Tot în anul respectiv, tatăl meu și-a refăcut viața alături de o femeie bogată, iar când a trebuit să mi-o prezinte, reacția mea nu a fost una foarte plăcută. Am început să plâng și am dat buzna afară, tatăl meu venind după mine. Nu-mi mai amintesc ce am vorbit, pentru că mintea mea se gândea la o singură chestie: „Această femeie nu este și nu va fi niciodată mama.”, dar cu timpul am început s-o privesc ca pe o posibilă rudă, însă nu ca pe o mamă.
Anii treceau, eu creșteam, iar ei îmbătrâneau. Și astfel, pe când aveam 7 ani, mama vitregă s-a gândit să-i facă o surpriză tatălui meu: a făcut din pădure o proprietate privată, proprietatea tatălui meu, și i-a prezentat casa la care s-a lucrat cu mult înainte ca ei să se cunoască.
La câteva zile după ce ne-am mutat, tata s-a gândit să mă ia cu el la vânătoare. Nu-mi surâdea ideea, dar știam că tot voi merge, chiar dacă aveam să mă împotrivesc. Însă, partea bună e că nu mă lăsa să mă apropii prea mult de obsesia lui. Eram doar un spectator.
Așadar, când seara și-a făcut apariția, eu, tatăl meu și prietenul său am pornit spre inima pădurii. Speram din tot sufletul să nu găsească niciun animal, deși știam foarte bine că așa ceva nu avea să se întâmple. Totuși, rugăciunile mi-au fost ascultate pe o parte; pe de altă parte, „prada” tatălui meu nu era un animal, ci un băiat cam de vârsta mea.
Până la vârsta de 12 ani nu avusem ocazia să vorbesc cu el, fiindcă tatăl meu încerca să-l educe. Educarea unui copil crescut de lupi nu era o treabă ușoară, dar tata nu s-a dat bătut. Era prada lui, la urma urmei, una de care era foarte mândru.
Și iată-mă acum, la vârsta de 18 ani, alături de copilul lup - care mi-a devenit gardian tot atunci când am avut ocazia să vorbim pentru prima dată - și de haita sa de lupi... sau mai bine zis, familia lui. Suntem aici... de fapt, sunt aici deoarece coșmarurile nu m-au abandonat nici acum.

- Spune-mi, Aoi, ți s-a întâmplat să ai același vis timp de mulți ani? îl întreb fără să-l privesc, cu ochii parcă pierduți printre nenumăratele stele de pe cer.
Nu obișnuiam să vorbim foarte des, și nu despre lucruri de acest gen. Deși făceam, oarecum, parte din aceeași familie, eram ca doi străini... unii care se vedeau în fiecare zi.


>>> ᴍʏ ᴛᴜᴍʙʟʀ <<<


Last edited by Kago on Thu Dec 08, 2016 8:01 pm; edited 1 time in total
Back to top Go down
View user profile
Rox
Fondator
Fondator
avatar

Army: Army: : nazzy
Sex Sex : Female
Mesaje Mesaje : 25627
Puncte Puncte : 39573
Reputatie Reputatie : 31
Varsta Varsta : 21
Localizare Localizare : Ατενος, Ελλαδα

PostSubject: Re: Betrayal knows my name.   Thu Dec 08, 2016 7:33 pm

inca nu am vazut animeul


●▬▬▬▬▬▬▬▬▬●۞ ۞●▬▬▬▬▬▬▬▬▬●
Back to top Go down
View user profile http://hobbitandlord.4ulike.com/forum
Isaac Kane
hobbit
hobbit
avatar

Sex Sex : Male
Mesaje Mesaje : 83
Puncte Puncte : 2821
Reputatie Reputatie : 3
Varsta Varsta : 24
Localizare Localizare : Who knows.

PostSubject: Re: Betrayal knows my name.   Fri Dec 09, 2016 9:41 pm

Aoi simtea lipsa naturii, a haite, libertatea de a face ce vrea, cand vrea. Nu obisnuia sa vorbeasca prea mult, sau mai bine zis, nu obinuia sa vorbeasca deloc. Tot ce facea era sa stea toata ziua cu ochii pe Hikari, in rest erau ca doi straini. Nu isi vorbeau mai deloc asa ca in momentul in care aceasta ii adresa intrebarea o privi cu coada ochiului putin suspicios. Nu ii raspunse imediat, isi intoarse privirea catre padure si prin minte ii treceau acum imaginile pe care el le visa in foecare noapte. Doar ca la el nu era chiar acelasi vis, avea mici variatiuni, cateodata barbatul si femeia din vis veneau si vorbeau cu el, ii spuneau cat de mandrii erau de el ca ajunsese la varsta de 19 ani sa se descurce atat de bine de unul singur, isi cereau scuze ca nu erau langa el si de fiecare data cand incerca sa gaseasca o logica in ceea ce visa, se trezea. Devenise frustrant, si desigur ca nu vorbise cu nimeni niciodata despre asta. Dar de unde stia Hikari de asta? Era posibil ca si ea sa pateasca la el? Dar cum? Era un copil care avea tot ce isi dorea, sau asta credea el. De multe ori il asculta pe tatal fetei care vorbea despre fiica lui, ai crede ca un astfel de om nu ar fi capabil de sentimente. Mereu isi vizita fiica dupa ce aceasta adormea si o privea zambind din pragul usii. Nu putine erau datile cand ii spunea lui Aoi ce fire puternica este Hikari, si ca isi doreste sa faca totul pentru ca fiica lui sa nu duca lipsa de nimic. Era interesant pentru el sa vada astfel de reactii, nu le intelegea, probabil el nu avea cum sa fie capabil de astfel de senimente, chiar daca el crescuse in familia aceea, stia ca era un strain, si ca asa va ramane pana in ziua cand se vor plictisi de el si il vor lasa sa plece. Se gandea la ziua cand avea sa se reintoarca in padure, la haiata lui, sau ce mai ramasese din ea.
Imi pleca privirea in pamant intristandu-se la gandul ca mama lui, lupoaica, murise. De mai bine de 7 ani plecase de langa haita lui, si acum ii vedea din ce in ce mai rar, iar sentimentele pentru lupi nu se schimbasera niciodata. Mergea de multe ori cu tatal lui Hikari la vanatoare, doar pentru a-si vedea familia si pentru a petrece putin timp in largul sau, facand ceea ce ii palce. Hranind haita.
-Da. Ii raspunse scurt dupa mult timp de asteptare. Isi intoarse privirea catre fata si observa cat de ingandurata parea. Datoria lui era sa aiba gria de siguranta ei, in rest nu stia cum sa se comporte cu ea. Nici macar nu stia ceva despre ea, in afara de numele ei.
-Dar de ce ma intrebi asta Hikari? Era suspicios, nu intelegea de ce dupa atatia ani, Hikari alesese sa discute cu el si primul lucru pe care il intreba avea sa fie legat de vise.


Back to top Go down
View user profile
Sponsored content




PostSubject: Re: Betrayal knows my name.   

Back to top Go down
 
Betrayal knows my name.
View previous topic View next topic Back to top 
Page 1 of 1
 Similar topics
-
» Twisted Betrayal
» Two full fics: Betrayal, Revenge, and the Rise of the New Order; The Others' Story
» A sister's betrayal (medieval fantasy, jcink)
» Betrayal of Family [Private;Plot]

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Unstoppable Mind :: ◇RPG◇ :: Supranaturl/Psihologic :: Supranaturl-
Jump to: